Hai in Vama Veche pana nu se strica de tot!

{ august 24, 2008 @ 8:29 pm } · { aberatii neintelectuale }
{ Tags: , , } · { Lasă un comentariu }

De cate ori ati auzit replica asta ? intr-adevar, de prea multe. De fapt, faptul ca vama veche se strica nu mai este o noutate. Vama veche se strica de cativa ani incoace. De cand , este greu de zis. Depinde pe cine intrebi. Fiecare, vede in felul lui, un alt fel de « stricare ». Pentru parintii nostrii si cei din generatia « europa libera » vama veche s-a stricat cam pe la inceputul anilor 90. pentru generatia de tranzitie, jumate in comunism si jumate in democratie, ea s-a stricat probabil undeva la sfarsitul anilor 90, iar pentru ilustrii reprezentanti ai generatiei MTV, vama veche s-a stricat, acum, de cativa ani incoace..nimeni nu poate plasa cu certitudine. Dard aca vorbim de certitudine, ceva este clar. S-a stricat ! nu a stricat-o nimeni..evident..
Vama veche s-a stricat. A trait, a oferit satisfactii, iar, la un moment dat, precum o jucarie pe care o cumperi din balciul organizat de zilele orasului, s-a stricat…
Mai trista este nu insa afirnatia ca s-a stricat, ci incredibila pasiune a unora de a blama non stop acest lucru. Apropo de generatii : mi se pare fascinant cum, dupa generatia MTV, ultimii martori ai acestei stricaciuni, lupii tineri actuali, sesizeaza si ei, incet incet, degradarea ireversibila a statiunii lor preferate. Preferate cu numele, pentru ca unii dintre ei nici macar nu au pus piciorul acolo, dar, este atat de evident faptul ca « s-a stricat », incat nici nu are sens sa experimentezi. Iei constatarea de-a gata, ca doar e clar…

Foarte putini stau sa se gandeasca inainte de a arunca cu aceste cuvinte, ce inseamna de fapt pentru ei « stricarea ». Foarte putini sunt cei ce stau, macar pentru cateva clipe sa realizeze ca, folosirea verbului la persoana a 3a in aceasta propozitie, in locul celui de persoana 1 plural, este gresita. Vama veche nu s-a stricat. Nimic, in afara de vreme sau lucrurile chinezesti nu SE strica. Vama veche a fost stricata. De cine ? pai, cine a mai fost acolo decat chiar cei ce urla in gura mare distrugerea ei ?
Fiecare generatie are amintiri si pasiuni, dar niciuna nu poseda alibi. In anii 70 – 80, era o senzatie de eliberare sa ajungi cu un cort in vama, sa ti-l montezi pe plaja, sa stai si sa citesti o carte pe nisip la auzul valurilor, si seara sa incingi o petrecere « powered by » casetofonul rusesc. De ce aceste lucruri nu s-au pastrat ? pentru ca cei carora acest stil de viata li s-a parut sublim, nu s-au putut abtine sa nu le impartasesca si prietenilor/colegilor/vecinor etc. nu cu totii au acelaleasi gusturi. Era evident ca la un moment dat, cineva va veni, si va aduce ceva in plus, pentru a face lucrurile mai pe gustul lui. Si asa, cate unu cate unu, oameni au decretat ca vama veche este statiunea libertarii si a vietii cat mai aproape de natura. Pai, cum cat mai aproape de natura, cand factorul uman se inmulteste exponential de la an la an ? Foarte multi ataca construirea hotelurilor si a numeroaselor terase si cluburi actualmente existente, pe motiv ca au destabilizat echilibrul. Pai, hotelurile au luat nastere in urma dorintei unor turisti de a schimba traiul la cort, cu unul in pat. Lor nu li s-a parut nimic rau in asta, atata vreme cat nu deserveste decat comfortului. Apoi au aparut locurile cu muzica la o putere mai mare decat cea pe care o puteau furniza casetofoanele. Si iar s-a pus o intrebare..se strica vama ? nu, se transforma.. insa se transforma atat de mult, incat, « fondatorii » ei nu se mai pot regasi in atmosfera nou creata, iar atunci, pentru ei, vama « s-a stricat » . a fost stricata chiar de cei carora le-au transmis-o.
Lucrurile merg in continuare la fel. Nici nu au cum sa mearga in alt mod. Vama veche se transforma de la an la an. Este bine ca, inca putem spune ca se transforma, si nu ca se schimba. Muzica, si, mai important, atmosfera generala este cea care trebuie sa fie. De libertate.
Mai mult, daca ai tupeul sa ii intrebi pe cei ce vad numai stricaciuni, care este de fapt cauza afirmatiei, raspunsul, aproape instantaneu, este acelasi : « cocalarii, frate ! e plin ! » Cine i-a adus ? au venit singuri, instantaneu, ca la un semnal ? au auzit de la cei ce se duceau regulat, ca acolo, la roacari, cam e distractie. Si atat au asteptat. Inca, ponderea celor ce nu au ce cauta in acest loc, in comparatie cu a « rezidentilor » este mica, dar, daca vamii vechi i se va continua sa i se faca reclama, atunci cu adevarat ajungem la acel trist « s-a stricat ». Ati vazut « The beach », cu leonardo di caprio ? mie de fiecare data cand ma gandesc la acel film, gandul imi zboara la vama veche. De ce nu a fost tratata la fel ? de ce nu a ramas un loc unde sa intri cu « parola » ? in felul asta, niciodata nu ar fi putut cineva sa acuze diluarea spiritului vamaiot. Este usor sa spui ca « s-a stricat » . E mai greu, sau chiar imposibil, sa recunosti vina. Eu recunosc. Chiar asta primavara, de 1 mai, am spus unor persoane sa revina aici. Dupa ce am mai stat sa ma gandesc, mi-am dat seama si am regretat.
Cata vreme vama veche doar se va transforma, intrand sub « dominarea » noilor generatii de vamaioti, nu e nicio problema. Multi nu fac diferenta intre asta, si « stricare ». Doamne fereste sa se strice cu adevarat !

http://www.zeitgeistmovie.com/

{ august 24, 2008 @ 5:24 pm } · { aberatii neintelectuale }
{ Tags: , , , , } · { Lasă un comentariu }


 

ma simt mult prea inferior pentru a comenta acest documentar, totusi, eh..nu pot sa ma abtin :)

un documentar care probabil te va face sa gandesti de 2 ori inainte de a accepta de-a gata tot ceea ce ofera lumea zilelor noastre, in principal prin intermediul instrumentului numit mass media. o paralele incredibila intre elementele definitorii ale unor numeroase religii si astrologie, stiinta ce sta , se pare, la baza intregii filosofii religioase ce domina astazi spiritalitatea umana. o incursiune in subsolurile “afacerii” world trade center, asa cum poate niciun alt documentar nu a avut curajul sa faca. si nu in ultimul rand, un punct pe I foarte solid pus in legatura cu politica de expansiune a statelor unite si strategia acestora de a invinge prin manipularea maselor. un documentar care, imediat dupa vizionare, iti imprima un sentiment de repulsie fata de principala forta politica a lumii, dar si fata de tine insuti, constientizand cat de ireversibil este specia umana implicata intr-un proces dictat, din motive intrigante, chiar de catre conducatorii ei. Concluzia? pe langa faptul ca , pe plan spiritual, o mare schimbare se va produce in 2150, zeitgeist este primul film care isi ironizeaza spectatorul chiar pentru vizionarea sa si complacerea intr-o lume dominata de eroi falsi, ireali, precum si pentru lipsa implicarii intelectuale in problemele cu adevarat de actualitate. un “must see”. Gratuit.
——————————————————————
pentru subtitrare apasati butonul CC

fara titlu

{ august 15, 2008 @ 6:33 pm } · { muzica }
{ Lasă un comentariu }

Trupa Scrum este momentan in vacanta. Bine, nu ca am fi avut vreo activitata de bagat in seama pana acum, dar…ne vom relua pregatirile in cel mai scrurt timp, undeva la inceputul lui octombrie. Deocamdata, suntem foarte imprastiati prin diverse locuri ale tarii…eh..vacanta e de vina..si, doar proiectele personale sunt singurele legaturi cu muzica pe care le avem. Sper insa profund ca anul ce va veni va marca debutul nostru ca o formatie.

Oare Mihai Eminescu ar fi fost rocker?

{ august 15, 2008 @ 6:04 pm } · { aberatii neintelectuale }
{ Tags: , , , } · { Lasă un comentariu }

e o intrebare destul de aiuristica probabil, si de altfel si raspunsul ei ar trebui sa fie la fel. totusi, tinand cont de caldura mai mult decat enervanta de afara si de vacanta care deja a intrat in jumatatea inferioara, mintea tinde sa o ia aiurea, aiurea de tot. trecand peste anumite orientari religioare ale unor scriitori despre care s-au facut destule speculatii pana acum, ce ar fi sa ne gandim la posibilele preferinte muzicale ale creatorilor mioritici, in fericitul caz, evident, in care urechile acestora ar putea sa se delecteze si astazi cu sunete, la mai mult de 2 m sub pamant. Mihai Eminescu de exemplu, mi se pare una dintre personalitatile ce s-ar putea adapta cu oarecare usurinta si zilelor noastre. Creatia sa, dominata de motive ale noptii, iubiri neimplinite si dorinta imposibila de iesire din lumea reala, sunt de asemenea unele dintre laitmotivele de astazi ale generatiei emo. Bineinteles, este mult prea mult sa-l incadram pe geniul all-time al romanilor in aceasta clasa, dar, totusi, motive ar fi suficiente. Incapacitatea de integrare in lumea reala, considerata mult prea dura? Tendinta de izolare in natura, cat mai departe de activitatea urbana? Visele fara oprire asupra unor iubiri utopice perfecte si niciodata realizate? Apropierea de o imagine cadaverica, desavarsita de tenul palid, pielea fina si trupul sensibil? Parca este un interviu cu baiatul care acum cateva luni spunea linistit pe B1 tv parca, cat de normala este aruncarea in gol de la etajul 8 a suferindei sale colege de trend. Asta ca sa nu mai spunem ca in general, una dintre principalele conditii pentru a deveni emo cu acte in regula este sa scrii in permanenta despre suferinta in jurnale sau foi sigilate apoi cu cate 3 lacate. Bine macar ca Luceafarul nostru a avut inspiratia de a nu isi ascunde opera, am fi ramas fara o buna parte din patrimoniul cultural national. Totusi, eminescu nu ar fi fost chiar 100 % tru. Cine a mai pomenit de emo care sa viseze la mare. in fine, eminescu, cu un ultim dor, isi dorea sa moara pe malul marii, asta ii mai salveaza putin imaginea, dar, totusi, marea…parca nu este chiar un peisaj perfect. “mai am un singur dor/sa ma lasati sa mor/ la marginea cimitirului/podului peste dambovita/copacilor desfrunziti” ar fi fost poate alegeri mai bune. E greu de spus daca odata cu intrarea in nefiinta, marele nostru poet si-a atins izolarea mult visata, dar, in ceea ce-l priveste pe ion creanga, de exemplu, probabil ca un loc linistit era unul dintre ultimele locuri in care ar fi vrut sa se afle. Este chiar ciudata prietenia celor doi, deoarece personal, il vad pe Ion Creanga ca un fan al muzicii de petrecere (a…nu petrecere de manelisti) , si nicidecum un adept al statului in casa si ascultatului de piese la casti. In conditiile de azi, cand separarea pe grupuri si inaltarea de garduri cu sarma ghimpata intre acestea pare mai importanta decat orice, practic eminescu si creanga nu ar fi avut sanse de a se cunoaste, ba mai mult, probabil ca humulesteanul ar fi fost printre cei ce ar fi ironizat cel mai tare grupul lui Emin. Schimband zona geografica si coborand spre este iar apoi catre vest, parca nu putem sa nu ne oprim asupra lui George Bacovia sau Lucian Blaga. Trecand peste parerile rautaciosilor care l-ar considera pe Bacovia un adept al cantecelor de pahar, eu personal il vad undeva in aria death sau black metal. Stiti, tipii aceia , de exemplu din vama veche, gauriti pana la refuz pe fata, cu figuri dubioase ca dupa o viata de 100 ani si tricouri negre neschimbate de o saptamana,  ce iti cer cate 5000 lei pentru o sticla de vin? Nu fac aluzie ca George ar fi fost un cersetor, ma refer doar la gen. Lucia Blaga este insa diferit. Domnule, omul asta probabil ar fi fost printre putinii fani ai metalului agresiv modern, care cu adevarat ar fi simtit ca traieste pentru asta. Genul care te poate face sa iti schimbi parerea despre ceva radical in numai cateva minute? Blaga divinizeaza intunericul, dar, spre deosebire de eminescu, parca nu si-l doreste doar ca o perdea, ci mai mult ca un stil de viata. Pe el il vad sobru, cu jeansi negrii si tricou cu o formatie a carui nume e imposibil de citit si oricum nu iti zice nimic, gata sa cerceteze noi orizonturi in domenii care in mod normal , intereseaza mai putin de 0,2% din populatie, cum ar fi : mitologia vechilor hindusi, blestemele mayasilor sau capii bisericii sataniste din cele mai vechi timpuri pana azi. Facand o rapida trecere si pe la Tudor Arghezi, cel care, prin imensa varietate de teme abordate, ar fi probabil printre acei enerventi oameni ce iti zic : “ascult de toate”, sau la modernistul Cartarescu, evident fan Pink Floyd prin stilul imposibil de inteles, am  cam acoperit, in proportie de 5-6 % plaja literara romaneasca. Pentru alte sugestii, puteti sa va osteniti sa ne scrieti.

PS: acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Salutare

{ iulie 28, 2008 @ 3:05 pm } · { muzica }
{ Tags: , , , } · { Comentarii (2) }

Basistu (in devenire) al trupei va saluta dragi fani(putini da’ buni). Scriu in aceasta frumoasa noapte de vineri spre sambata, pentru ca ma plictisesc, probabil ca Mircea (bateristul) daca ar citi acum asta, mi’ar spune “pune mana dracului p basu ala si exerseaza, ca esti prost!!!!”. Oricum ca sa il linstesc vreau sa-l asigur ca maine cu siguranta voi exersa, si poate pan la urma o sa ma indur sa invat linia aia de bas de la angel, chiar daca e prea “usoara” pentru mine.

Care sunt asteptarile mele de la Scrum? peeeey, in primul rand vreau sa devin incredibil de celebru. Dupa ce voi deveni incredbil de celebru, imi voi focaliza atentia asupra victimelor incendiilor de padure din america de sud, precum si epidemiei de malarie din Africa. La 30 ani, as dori sa imi lansez cartea autobiografica, pe care o sa o update-ez 5 ani mai tarziu cu un nou volum. Intotdeauna voi alege calitatea fara sa fac compromisuri, asadar niciodara Squier nu va reusi sa semneze un contract personal cu mine. Pentru aceasta, chiar si in acest moment am basul in mana si exersez (e chiar dificil sa scriu in conditiile astea, dar ma dedic), iar peste putin timp, dupa ce o sa fie totul perfect pregatit, ma voi lansa intr-un proiect solo separat, alaturi de muzicieni de renume din Vietnam sau Cambogia. Cu speranta ca acest post a lamurit o buna parte din planurile mele diabolice de a prelua controlul asupra lumii, va salut pentru ultima oara azi. Long live the Queen!

Metallica , and nothing else matters

{ iulie 26, 2008 @ 10:53 am } · { muzica }
{ Tags: , , } · { Lasă un comentariu }

Aceasta nu este o cronica de concert. Este o cronica de marire. Probabil ca, daca as fi cu adevarat talentat in a creea, as fi tentat sa scriu o oda in urma serii de 23 iulie.

Ce-a fost pe stadionul Cotroceni m-a lasat pe mine personal cu gura cascata. Sincer , imi era aproape frica sa sper ca Metallica se va stresa sa incante publicul roman, in conditiile in care spatiul est european nu a fost niciodata una din tintele ei preferate. Nebunia anuntata peste tot in legatura cu epuizarea aproape instantanee a biletelor nu a fost parca atat de evident, semn ca organizatorii au luat in calcul si ceva masuri de siguranta, fara a se ghida doar dupa principiul “daca nu incap, ii impingem”. Gazonul si cele 3 tribune s-au umplut treptat, mult mai tarziu decat ora limita de intrare intiparita pe bilet. Oameni de toate varstele; de la metalisti la bustul gol ce au dat ametitor, la propriu, din cap pe toata durata concertului, pana la barbati si femei la aproximativ 40 ani. Asta e farmecul Metallica, probabil una dintre putinele trupe care a reusit sa fascineze 2 generatii ce, de altfel, nu au multe preferinte in comun. Ingramadeala a fost doar la gazon A, cu o suprafata mult mai mica decat la alte concerte. Scena si ecranele alaturate nu au fost chiar impresionante, mai mult mi-a placut cum a aratat scena in 99, din filmuletele vazute pe youtube. Doar ecranul gigantic din spatele lor , pe care se vedea de-a dreptul cristal, ar putea fi de luat in seama. In aceste conditii, sarcina de a realiza o seara magica revenea aproape 100% formatiei. Si au reusit, din plin. Un amestec ametitor de balade si piese energice, de hituri arhiconsacrate cu melodii doar “pour les connaisseurs”. Toate categoriile de fani au fost in extaz. Aruncatoarele de flacari de pe margine numeroasele explozii atat pe scena cat si langa ea, au creeat o atmosfera incendiara, si la propriu si la figurat. Lipsa evenimentelor muzicale cu adevarat mari si a ”antrenamentului”  publicului s-au simtit initial. James nu s-a lasat insa, incurajand in permanenta multimea. A reusit pana la urma, fanii cantant pana la raguseala ultimele piese, trupa preferand sa lase pe final compozitiile “grele” . Ploaie, vant, inghesuiala(in cazul celor din fata) , nimic nu a mai contat. Un stadion dezlantuit a cantat vers cu vers Nothing else matters, Enter sandmen sau Seek and destroy si a acompaniat cu “Hey”-uri in cor solourile de baterie sau bas . La cele 2 iesiri ale formatiei, insotite de mesaje de la revedere ale lui James, fanii mai ca l-ar fi fugarit inapoi pe scena, iar rasunetul refrenului Seek and destroy a incheiat un concert perfect. Metallica a promis ca mai vine, termenul de un an anuntat fiind insa dubios, avand in vedere ca o promisiune asemanatoare au facut si acum 9 ani. Oricum insa, de la organizare pana la public, nici cel mai mic detaliu nu poate fi criticat. Un deliciu muzical de neiuitat, si un suvenir unic pentru norocosii care au prins penele lui kirk, create special pentru acest turneu. Membrii au multumit minute in sir publicului, iar Romania le va multumi saptamani in sir acestora.

viata | muzica – fara egal intre ele

{ iulie 25, 2008 @ 8:41 pm } · { muzica }
{ Tags: } · { Lasă un comentariu }

Hello and welcome to Blogul Oficial al Trupei Scrum!

De ce un Blog? Pentru ca nu aveam bani pentru un site (asta ca sa ascund motivul adevarat, acela ca inca nu avem ce scrie in unul). Atunci, de ce totusi dorinta nebuna de a scrie ceva? Habar nu am, probabil pentru momentele stiute de toti in care te simti deosebit de inspirat, si iti doresti ca ideile divine sa poata sa iasa pe undeva. Un blog este cel mai la indemana. Nu trebuie sa aiba un design deosebit, iar in cazul in care la un moment dat ni se va face lene sa il continuam, poate fi abandonat fara ca aproape nimeni sa observe vreodata disparitia lui. Nu este blogul unei persoane, este blogul unei trupe, alcatuite, basically, din 4 caractere destul de diferite, de aceea, insemnarile ce vor apare aici pot sa difere radical ca stil. In plus, faptul ca scriem pe WordPress.com, ne face sa ne simtim oarecum importanti.

Trecand peste asta, ce inseamna de fapt, trupa Scrum? o formatie alcatuita din 4 baieti studenti (inca) in cadrul facultatii de electronica si telecomunicatii din bucuresti. Trecand peste dorinte vechi din copilarie, in general nematerializate in nimic concret pana acum, ne-am decis sa incepem sa zdranganim la o bere, cam…aaa…in decembrie anul trecut. Daca stai sa te uiti acum in urma, cred ca se pot vedea anumite progrese…ne acordam chitarile mult mai repede , iar mircea, bateristul, a inceput sa rupa o pereche de bete abia dupa 2-3 repetitii… Muzical vorbind, nu stam chiar rau. Deocamdata, facem parte din grupul select de trupe ce inca nu reusesc sa-si cante corect propriile compozitii (sunt destul de convins ca am vazut mai demult pe vh1 ca nici lui kirk hammett nu ii iese intotdeauna soloul la ”one”) , dar, din fericire, avem un grup de piese care in curand ar putea deveni piese ale un puzzle imens numit ”playlist” . Evident, incercam mereu si cateva coveruri, unele dintre ele celebre, altele, incercari personale de a adapta cate o piesa. De cele mai multe ori mergem pe ideea ca, cea mai buna versiune a unei piese este cea pe care o poti canta, motiv pentru care, ne-am permis sa modificam anumite melodii pe ici, pe colo. Sper din toata inima ca, in scurt timp, dupa ce imi voi da seama cam cum se pot up loada piese pe acest blog, sa le puteti asculta si da cu parerea.

Trupa Scrum este momentan in vacanta. Unii dintre noi, mai norocosi, intr-o vacanta de 3 luni la mare, altii, compensad macar prin aerul mult mai curat al capitalei. Reunirea ar urma sa fie undeva prin octombrie, cand, stergand instrumentele de praf, ar fi cazul sa ne apucam de treaba. Proiectele sunt numeroase, si odata cu mutarea intr-o noua sala e repetitii, parca si posibilitatile au inceput sa cunoasca alte orizonturi. Obiectivele nu le voi spune in acest post initial. Nu pentru ca nu le-as avea in minte, ci din modestie ;) ) . Odata cu trecerea timpului vom vedea daca numarul fanilor va creste mai sus de 3, si daca numarul concertelor il va depasi pe cel al restantelor (daca in primul caz sunt optimist, aici, am mari emotii..).

In rest, numai bine si mult respect celor ce vor aloca cateva minute aceste pierderi de t…..pardon, blog oficial. Nu cerem comentarii la articole, faptul ca cineva le citeste inseamna suficient de mult :) . O sa incercam sa tinem aceasta singura forma e comunicare cat mai actualizata cu toate informatiile care sunt, sau, ni se pare ca sunt importante. Ozzy buna si reveniti pe trupascrum.wordpress.com :) !

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.