Arhiva pentruiulie, 2008

Salutare

Basistu (in devenire) al trupei va saluta dragi fani(putini da’ buni). Scriu in aceasta frumoasa noapte de vineri spre sambata, pentru ca ma plictisesc, probabil ca Mircea (bateristul) daca ar citi acum asta, mi’ar spune “pune mana dracului p basu ala si exerseaza, ca esti prost!!!!”. Oricum ca sa il linstesc vreau sa-l asigur ca maine cu siguranta voi exersa, si poate pan la urma o sa ma indur sa invat linia aia de bas de la angel, chiar daca e prea “usoara” pentru mine.

Care sunt asteptarile mele de la Scrum? peeeey, in primul rand vreau sa devin incredibil de celebru. Dupa ce voi deveni incredbil de celebru, imi voi focaliza atentia asupra victimelor incendiilor de padure din america de sud, precum si epidemiei de malarie din Africa. La 30 ani, as dori sa imi lansez cartea autobiografica, pe care o sa o update-ez 5 ani mai tarziu cu un nou volum. Intotdeauna voi alege calitatea fara sa fac compromisuri, asadar niciodara Squier nu va reusi sa semneze un contract personal cu mine. Pentru aceasta, chiar si in acest moment am basul in mana si exersez (e chiar dificil sa scriu in conditiile astea, dar ma dedic), iar peste putin timp, dupa ce o sa fie totul perfect pregatit, ma voi lansa intr-un proiect solo separat, alaturi de muzicieni de renume din Vietnam sau Cambogia. Cu speranta ca acest post a lamurit o buna parte din planurile mele diabolice de a prelua controlul asupra lumii, va salut pentru ultima oara azi. Long live the Queen!

Metallica , and nothing else matters

Aceasta nu este o cronica de concert. Este o cronica de marire. Probabil ca, daca as fi cu adevarat talentat in a creea, as fi tentat sa scriu o oda in urma serii de 23 iulie.

Ce-a fost pe stadionul Cotroceni m-a lasat pe mine personal cu gura cascata. Sincer , imi era aproape frica sa sper ca Metallica se va stresa sa incante publicul roman, in conditiile in care spatiul est european nu a fost niciodata una din tintele ei preferate. Nebunia anuntata peste tot in legatura cu epuizarea aproape instantanee a biletelor nu a fost parca atat de evident, semn ca organizatorii au luat in calcul si ceva masuri de siguranta, fara a se ghida doar dupa principiul “daca nu incap, ii impingem”. Gazonul si cele 3 tribune s-au umplut treptat, mult mai tarziu decat ora limita de intrare intiparita pe bilet. Oameni de toate varstele; de la metalisti la bustul gol ce au dat ametitor, la propriu, din cap pe toata durata concertului, pana la barbati si femei la aproximativ 40 ani. Asta e farmecul Metallica, probabil una dintre putinele trupe care a reusit sa fascineze 2 generatii ce, de altfel, nu au multe preferinte in comun. Ingramadeala a fost doar la gazon A, cu o suprafata mult mai mica decat la alte concerte. Scena si ecranele alaturate nu au fost chiar impresionante, mai mult mi-a placut cum a aratat scena in 99, din filmuletele vazute pe youtube. Doar ecranul gigantic din spatele lor , pe care se vedea de-a dreptul cristal, ar putea fi de luat in seama. In aceste conditii, sarcina de a realiza o seara magica revenea aproape 100% formatiei. Si au reusit, din plin. Un amestec ametitor de balade si piese energice, de hituri arhiconsacrate cu melodii doar “pour les connaisseurs”. Toate categoriile de fani au fost in extaz. Aruncatoarele de flacari de pe margine numeroasele explozii atat pe scena cat si langa ea, au creeat o atmosfera incendiara, si la propriu si la figurat. Lipsa evenimentelor muzicale cu adevarat mari si a ”antrenamentului”  publicului s-au simtit initial. James nu s-a lasat insa, incurajand in permanenta multimea. A reusit pana la urma, fanii cantant pana la raguseala ultimele piese, trupa preferand sa lase pe final compozitiile “grele” . Ploaie, vant, inghesuiala(in cazul celor din fata) , nimic nu a mai contat. Un stadion dezlantuit a cantat vers cu vers Nothing else matters, Enter sandmen sau Seek and destroy si a acompaniat cu “Hey”-uri in cor solourile de baterie sau bas . La cele 2 iesiri ale formatiei, insotite de mesaje de la revedere ale lui James, fanii mai ca l-ar fi fugarit inapoi pe scena, iar rasunetul refrenului Seek and destroy a incheiat un concert perfect. Metallica a promis ca mai vine, termenul de un an anuntat fiind insa dubios, avand in vedere ca o promisiune asemanatoare au facut si acum 9 ani. Oricum insa, de la organizare pana la public, nici cel mai mic detaliu nu poate fi criticat. Un deliciu muzical de neiuitat, si un suvenir unic pentru norocosii care au prins penele lui kirk, create special pentru acest turneu. Membrii au multumit minute in sir publicului, iar Romania le va multumi saptamani in sir acestora.

viata | muzica – fara egal intre ele

Hello and welcome to Blogul Oficial al Trupei Scrum!

De ce un Blog? Pentru ca nu aveam bani pentru un site (asta ca sa ascund motivul adevarat, acela ca inca nu avem ce scrie in unul). Atunci, de ce totusi dorinta nebuna de a scrie ceva? Habar nu am, probabil pentru momentele stiute de toti in care te simti deosebit de inspirat, si iti doresti ca ideile divine sa poata sa iasa pe undeva. Un blog este cel mai la indemana. Nu trebuie sa aiba un design deosebit, iar in cazul in care la un moment dat ni se va face lene sa il continuam, poate fi abandonat fara ca aproape nimeni sa observe vreodata disparitia lui. Nu este blogul unei persoane, este blogul unei trupe, alcatuite, basically, din 4 caractere destul de diferite, de aceea, insemnarile ce vor apare aici pot sa difere radical ca stil. In plus, faptul ca scriem pe WordPress.com, ne face sa ne simtim oarecum importanti.

Trecand peste asta, ce inseamna de fapt, trupa Scrum? o formatie alcatuita din 4 baieti studenti (inca) in cadrul facultatii de electronica si telecomunicatii din bucuresti. Trecand peste dorinte vechi din copilarie, in general nematerializate in nimic concret pana acum, ne-am decis sa incepem sa zdranganim la o bere, cam…aaa…in decembrie anul trecut. Daca stai sa te uiti acum in urma, cred ca se pot vedea anumite progrese…ne acordam chitarile mult mai repede , iar mircea, bateristul, a inceput sa rupa o pereche de bete abia dupa 2-3 repetitii… Muzical vorbind, nu stam chiar rau. Deocamdata, facem parte din grupul select de trupe ce inca nu reusesc sa-si cante corect propriile compozitii (sunt destul de convins ca am vazut mai demult pe vh1 ca nici lui kirk hammett nu ii iese intotdeauna soloul la ”one”) , dar, din fericire, avem un grup de piese care in curand ar putea deveni piese ale un puzzle imens numit ”playlist” . Evident, incercam mereu si cateva coveruri, unele dintre ele celebre, altele, incercari personale de a adapta cate o piesa. De cele mai multe ori mergem pe ideea ca, cea mai buna versiune a unei piese este cea pe care o poti canta, motiv pentru care, ne-am permis sa modificam anumite melodii pe ici, pe colo. Sper din toata inima ca, in scurt timp, dupa ce imi voi da seama cam cum se pot up loada piese pe acest blog, sa le puteti asculta si da cu parerea.

Trupa Scrum este momentan in vacanta. Unii dintre noi, mai norocosi, intr-o vacanta de 3 luni la mare, altii, compensad macar prin aerul mult mai curat al capitalei. Reunirea ar urma sa fie undeva prin octombrie, cand, stergand instrumentele de praf, ar fi cazul sa ne apucam de treaba. Proiectele sunt numeroase, si odata cu mutarea intr-o noua sala e repetitii, parca si posibilitatile au inceput sa cunoasca alte orizonturi. Obiectivele nu le voi spune in acest post initial. Nu pentru ca nu le-as avea in minte, ci din modestie ;) ) . Odata cu trecerea timpului vom vedea daca numarul fanilor va creste mai sus de 3, si daca numarul concertelor il va depasi pe cel al restantelor (daca in primul caz sunt optimist, aici, am mari emotii..).

In rest, numai bine si mult respect celor ce vor aloca cateva minute aceste pierderi de t…..pardon, blog oficial. Nu cerem comentarii la articole, faptul ca cineva le citeste inseamna suficient de mult :) . O sa incercam sa tinem aceasta singura forma e comunicare cat mai actualizata cu toate informatiile care sunt, sau, ni se pare ca sunt importante. Ozzy buna si reveniti pe trupascrum.wordpress.com :) !